Arhiva proiecte

Zilele Bucureştiului este un eveniment anual organizat deArCub, centrul municipal pentru proiecte culturale al capitalei.Programul I love Bucharesta fost invitat să participle la ediţiile din 2006 şi 2008. Câteva proiecte au fost iniţiate, dezvoltate şi derulate în cele 4 zile ale evenimentului din 2006, cu participarea a 15 artişti români şi a unei părţi a comunităţii din zona de desfăşurare, zona veche a oraşului. Aceasta a fost o oportunitate atât pentru artişti, cât şi pentru comunitate, în general formată din familii de rromi. Proiectele desfăşurate în cadrul evenimentului s-au bazat pe dialogul şi colaborarea cu comunitatea din zonă, au facilitat deschiderea de perspective pentru membrii săi şi au contribuit la integrarea lor socială.

Ca parte a ediţiei 2008 a evenimentului, I love Bucharest a fost invitat să realizeze o pictură exterioară în Curtea veche a Bucureştilor. Aceasta a fost creată de doi dintre artiştii echipei în cursul zilei de 20 septembrie, la aniversarea a 549 de ani de atestare documentară a oraşului.

Ediţia 2006




La invitaţia ArCub şi a Centrului de Tineret al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, programul I love Bucharest a participat la desfăşurarea evenimentului, organizat de Primăria Municipiului Bucureşti, cu o serie de proiecte interactive, cu participarea a 15 artişti plastici şi arhitecţi.

PÂNZE - O pânză pictată de 63mp a îmbrăcat în acele zile faţada imobilului aflat pe strada Smârdan la nr.22. Acesta a fost manifestul creat de 7 artişti plastici, care şi-au exprimat astfel perspectiva asupra situaţiei zonei Lipscani, Centrul Vechi al capitalei, care, cu fiecare zi ce trece, se deteriorează din ce în ce mai mult, ca urmare a pasivităţii autorităţilor şi a lipsei de atitudine a societăţii civile. Pictarea pânzei a fost programată să se deruleze la faţa locului, dar ploile din acele zile i-au gonit pe artişti în spaţiul unei hale industriale, unde au pictat timp de 2 zile, pânza fiind apoi cusută şi montată pe faţada unei clădiri aflate în proces de reamenajare.

Roll Up Art
a adus în faţa trecătorilor, mai mult pe ploaie decât pe cer senin, lucrări de artă plastică, fotografie, filme de scurt metraj, animaţie şi dans contemporan, depăşind astfel graniţele dintre spaţiile tradiţionale de expunere şi spaţiul public. Roll Up Art a continuat într-o formulă mult mai generoasă în anii următori.



PASTE-UP
- Faţada fostului Club Hermes, unul dintre imobilele uitate ale zonei, a fost “tapetată” cu stickere realizate de Ciubi, artist din echipa I love Bucharest. Pe strada Şelari nr.16 puteţi încă să vă întâlniţi cu personajele caragialeşti care au “colorat” istoria românilor, cu care continuăm să trăim alături şi care fac încă parte din prezentul nostru, resuscitând un loc uitat, părăsit, ruinat.
O zi din viaţa locuitorilor din Lipscani - fotografii realizate de 9 locuitori ai celei mai vechi zone din Bucureşti sub îndrumarea artistului-coordonator, în care cei 9 narează în imagini o fărâmă din viaţa lor cotidiană. Fotografiile au fost expuse pe Smârdan, adăpostite de ploaie şi găzduite de o cafenea de pe stradă.
Strada cărţii a oferit trecătorilor posibilitatea de a se adresa concetăţenilor lor prin citate, proverbe sau zicători, prin gânduri personale sau prin cuvinte de înţelepciune universală. A fost prima interacţiune cu publicul pentru ceea ce urma să devină, peste câteva luni, proeictul Strada Cărţii din zona buchiniştilor de la Universitate.
Desenează pentru Bucureşti a oferit copiilor rromi din zonă oportunitatea de a se exprima prin culori, carioci, creioane colorate. Aceştia au profitat de fiecare moment de entuziasm şi de bucurie artistică, care nu i-a părăsit nici pe cea mai deasă şi mai rece ploaie de toamnă care ne-a cam "inundat" în acele zile de sărbătoare. Proiectul s-a continuat şi avea să se finalizeze în vara 2008, cu meshul de pe Universitate.
Cubul a dat tuturor posibilitatea să regăsească prin imagini atmosfera de odinioară a Bucureştiului, dar şi să recunoască un trecut apăsător încă şi un prezent ambiguu. Reconstituirea brută a Bucureştilor, cu suprapunerea epocilor sale în imagini statice, a însemnat şi o invitaţie la reconstruire, la reaşezare a acestor părţi într-o nouă structură, imaginară, creativă, păstrând cel puţin posibilitatea devenirii.

<< inapoi

Linkuri